Reciclare deseuri

1. Hârtie și carton
2. PET-uri și plastic
3. Sticlă
4. Fier vechi
5. Aluminiu, cupru și alte metale neferoase
6. Deșeuri electrice, electronice și electrocasnice (DEEE)
7. Becuri și alte surse de iluminat
8. Textile, îmbrăcăminte, haine vechi
9. Baterii și acumulatori
10. Tonere și cartușe de imprimantă
11. Ulei uzat – auto sau de gătit
12. Anvelope uzate
13. Mobilier vechi, lemn din demolări și paleți
14. Deșeuri din construcții
15. Deșeuri biodegradabile
16. Deșeuri medicale
17. Substanțe periculoase
18. Stiati ca?

• Într-un minut, populația globului cumpără în jur de un milion de sticle de plastic.
• In fiecare secunda, in lume se produc 20.000 de sticle de plastic
• În 2016, mai mult de 480 de miliarde de sticle de plastic au fost vândute pe tot globul. Dacă ar fi puse cap la cap, s-ar întinde pe jumătatea drumului până la soare.
• Dintre acestea, doar 6% au fost reciclate.
• Consumul de apă îmbuteliată din China reprezintă aproape un sfert din cererea globală.
• Prin reciclarea unei tone de hartie, salvati 17 copaci.
• La groapa de gunoi, unei sticle îi sunt necesari aproximativ 1.000.000 de ani pentru a se degrada.
• Este nevoie de 800 de litri de apă pentru a produce un singur tricou. Producția unei tone de haine consumă de 10 ori mai multă energie decât producerea unei tone de oțel sau de sticlă.
• In Pacific exista o insula de gunoi mai mare decât Franţa, Germania şi Spania la un loc.
• În fiecare minut, 40.000 de sticle de plastic, echivalentul încărcăturii unui camion de gunoi, plin cu plastic, ajunge în Oceanul planetar.
• Dacă actuala tendinţă se menţine, în anul 2050 oceanele lumii vor conţine mai mult plastic decât pește.

---

Un motiv de ținut minte pentru care merită să reciclați hârtia.
– Prin reciclarea unei tone de hartie, salvati 17 copaci.
Evitați producerea deșeurilor de hârtie, reducând consumul
– Printați doar lucrurile de care aveți nevoie cu adevarat
– Folosiți opțiunea “Duplex printing” sau “Print on both sides” a imprimantei pentru utilizarea ambelor fețe ale colii de hârtie.
– Scrieți sau modificați documentele destinate tiparirii astfel încât textul să încapă pe pagini mai puține. Puteți realiza acest lucru reducând dimensiunile fontului, micșorând spațierea între rânduri și/sau prin reducerea marginilor paginii.
– Optați pentru primirea facturilor online la utilități
– Dezabonați-vă de la reviste și publicații tipărite de care nu vă mai trezesc interesul
– Lipiți un abțibild pe cutia poștală prin care aratați că nu sunteți interesat să primiți pliante.
Bune practici în reciclarea hârtiei
– Asigurați-vă că hârtia și cartoanele pe care doriți să le reciclați sunt curate și uscate, deoarece instalațiile de sortare și procesare pot fi afectate de materialele murdare, iar procesul de reciclare poate fi îngreunat.
– Îndoiți cutiile de carton și presați cartoanele de ouă înainte de a le depozita în recipientele de colectare a hârtiei, pentru a utiliza un spațiu cât mai mic.
– Nu e nevoie sa scoateți capsele de pe colile de hârtie sau să desfaceți benzile adezive (tip scotch) de pe cutiile de carton, deoarece acestea sunt eliminate în instalațiile de reciclare a hârtiei.
– Este de preferat să folosiți un font normal, neîngrosat, la tipărirea documentelor, nu doar pentru a reduce consumul de cerneală, dar și pentru a face procesul de reciclare mai puțin costisitor.
– Majoritatea cernelurilor sunt pe pe bază de soia și pot fi eliminate ușor în procesul de reciclare, însă e bine să vă feriți de cernelurile pe bază de petrol, care nu pot fi separate de celuloză în procesul de reciclare și, în plus, eliberează compuși organici volatili (COV), dăunători sănătății.
– Cutiile de pizza pun o problemă serioasă reciclatorilor din cauza resturilor de mâncare și ulei, care, la fel ca și cerneala pe bază de petrol, contaminează întregul amestec în care își fac simțită prezența. Fibrele de celuloză ajung să nu se lege bine unele de celelalte, iar hârtia iese cu găuri. Reciclați doar părțile nepătate de ulei sau alte resturi de mâncare, cum ar fi capacul.
– Farfuriile de unică folosință din celuloză, șervețele și prosoape de hârtie, a căror contaminare e inevitabilă în urma utilizării, nu trebuie puse în recipientele pentru colectarea hârtiei reciclabile.
– Hârtiile care conțin adeziv sensibil la presiune (PSA), cum ar fi plicurile poștale, notele adezive sau abțibildele, pot pune probleme reciclatorilor deoarece nu toate tipurile de adezivi din aceasă categorie sunt solubili în apă pentru a putea fi separati de celuloză în procesul de reciclare.  Întrebați producătorul dacă adezivul este compatibil cu reciclarea hârtiei.
– Reciclarea cutiilor și a paharelor de carton pentru produse alimetare necesită echipamente și procese de reciclare mai complicate pentru a putea separa celuloza de stratul de polietilenă care acoperă cartonul. Întrebați colectorii locali dacă primesc acest tip de deșeuri. Vă recomandăm să utilizați, pe cât posibil, cănile clasice, din porțelan.
– Evitați folosirea excesivă a distrugătorului de documente dacă acestea nu conțin informații confidențiale. Hârtia nu poate fi reciclată decât de câteva ori. După câteva reciclări, fibrele de celuloză devin prea scurte pentru a asigura integritatea hârtiei. Puneți documentele mărunțite astfel într-o pungă de hârtie, reciclabilă, ca să nu se risipească..
– Hârtia cerată, folosită pentru ambalarea alimentelor în patiserii și restaurantele fast-food, poate fi reciclată, însă, ca și paharele de carton, are nevoie de procese speciale de tratament și e bine să întrebați colectorii locali de deșeuri dacă sunt echipați pentru a recicla acest tip de deșeuri. Dacă hârtia este murdară, reciclarea iese din discuție. În acest caz, o puteți composta împreună cu resturile alimentare.
– Cutiile de lapte şi suc de tip TETRAPAK, deși sunt 70% carton, unii reciclatori solicită în mod expres ca acestea să fie depozitate în recipientele pentru plastic sau în recipientul pentru plastic și metal, dacă este unul singur. Cutiile TETRAPAK conțin, pe lângă carton, mai multe straturi de polietilenă și aluminiu, iar recuperarea materialelor necesită trecerea cutiilor printr-un proces mai complex. În alte tări, din amestecul de aluminiu și polietilenă sunt produse diverse obiecte: acoperișuri pentru case, umerașe, tăvițe pentru distribuția alimentelor sau obiecte promoționale.

↑ Sus

---

Câteva motive de ținut minte pentru care merită să reciclați plasticul.

– Plasticul ocupă aproximativ 12% din volumul gropilor de gunoi, motiv pentru care incinerarea deșeurilor a devenit din ce în ce mai atractivă pentru recuperarea energiei, dar cu efecte negative asupra atmosferei din cauza gazelor de ardere rezultate. Colectarea selectivă a plasticului descurajează incinerarea deșeurilor, reducând profitabilitatea incinerarii și aduce beneficii directe calității aerului.
– Aproximativ 4% din consumul de energie al unei țări este utilizat pentru a produce plastic, datorită utilizării lui în foarte multe domenii. Reciclarea plasticului economisește cantitați însemnate de apă, petrol și gaze naturale, necesare pentru a produce un nou plastic.
– Energia economisită prin reciclarea unei singure sticle de plastic alimentează un bec de 60 W timp de 6 ore.

Evitați producerea deșeurilor de plastic, reducând consumul

– Folosiți o sacoșă reutilizabilă atunci când mergeți la cumpărături
– Renunțați la paiele de plastic pentru băuturi, chiar și în restaurant.
– Nu folosiți tacâmuri de plastic.
– Cumpărați produse ambalate în cutii de carton reciclabile, în defavoarea celor de plastic. De exemplu detergentul.
– Cumpărați produse vrac și folosiți cât mai mult containerele reutilizabile.
– Folosiți chibrite sau brichete reîncărcable din metal în locul brichetelor de plastic.
– Renunțați la gumă. Guma a fost facută inițial din seva de copac numit chicle, un cauciuc natural, dar atunci când oamenii de știință au creat cauciucul sintetic, polietilena și acetatul de polivinil au început să înlocuiască cauciucul natural din gumă. Nu numai că mestecați plastic, dar ați putea, de asemenea, să mestecați un plastic toxic – acetatul de polivinil este fabricat utilizând acetatul de vinil, un produs chimic despre care s-a demonstrat că provoacă tumori la șobolanii de laborator. Deși puteți recicla guma, ar fi mai bine să renunțați la ea, cu tot cu ambalaj.
– Alegeți produsele ambalate în recipiente din sticlă, reutilizabile.

Bune practici în reciclarea plasticului

– Toate obiectele se strivesc, se aplatizează, se deformează, se pliază cât este posibil pentru reducerea volumului.
– Reciclați doar plastic curat și uscat
– Dopul sticlelor de plastic este cel mai adesea fabricat din tipul 5 de plastic (PP), pe când flaconul este din tipul 1 (PET) sau 2 (HDPE). Din acest motiv, unele programe de reciclare recomandă desfacerea dopului, altele, care dețin echipamente mai performante de tocare și sortare nu cer reciclarea separată a dopului.
– Solicitați instrucțiuni pentru colectarea selectivă a plasticului din partea companiilor sau programelor locale de reciclare. Din cauza faptului ca există mai multe tipuri de plastic, cu temperaturi de topire diferite, companiile reciclatoare ar putea exclude de la colectare unele tipuri de plastic, care se reciclează greu.

Tipurile de plastic și numerele lor

1. PET – (PETE) – Polietilenă tereftalată. Este un plastic uşor, rezistent la coroziune și reciclabil. Poate fi transformat în fibre sintetice sau folie. În această categorie intră flacoanele inscripționate PET incolore sau colorate pentru apă, bere, băuturi alcoolice, sucuri, ulei vegetal, flacoane de muştar sau de ketchup, borcane de plastic.

Cutiile de lapte şi suc de tip TETRAPAK, deși sunt 70% carton, unii reciclatori solicită în mod expres ca acestea să fie depozitate în recipientele pentru plastic sau în recipientul pentru plastic și metal, dacă este unul singur. Cutiile TETRAPAK conțin, pe lângă carton, mai multe straturi de polietilenă și aluminiu, iar recuperarea materialelor necesită trecerea cutiilor printr-un proces mai complex. În alte tări, din amestecul de aluminiu și polietilenă sunt produse diverse obiecte: acoperișuri pentru case, umerașe, tăvițe pentru distribuția alimentelor sau obiecte promoționale.

Unii reciclatori cer în mod expres ca flacoanele pentru uleiuri minerale (de motor) să nu fie puse în recipientele pentru colectarea plasticului. Acestea sunt confecționate din HDPE și pot conține urme de ulei mineral. Întrebați reciclatorul local.

Plasticul obținut prin reciclarea pungilor de plastic, este folosit adesea în combinație cu fibre de celuloză pentru fabricarea lemului compozit (lemn plastifiat).

2. HDPE – Polietilenă de înaltă densitate. Este un material ușor reciclabil. Pungile și foliile de plastic sunt fabricate din acest tip de plastic și alteori din LPDE (tipul 4).

Însemnul plasticului de tip HDPE îl găsiți inscripţionat pe recipiente pentru ambalaje alimentare sau nealimentare, folie groasă, saci, cutii pentru margaină, flacoane pentru şampon, pentru înălbitor de rufe, bidoane pentru detergenţi de rufe, bidoane pentru detergenţi de vase, lădiţe pentru fructe – legume – butoaie, bidoane de orice mărime, tubulatură pentru apă. Rezistent la coroziune..

3. PVC – Clorură de polivinil. Însemnul plasticului de tip PVC îl găsiți inscripţionat pe profile de ferestre (termopan), folie, tubulatură pentru apă, izolaţii de cabluri electrice, mobilier uşor, jucării.

PVC-ul este ieftin, rezistent în timp, uşor de manevrat, dar este o ameninţare majoră pentru mediu. Greu de reciclat, implicând costuri ridicate.

4. LDPE – Polietilenă de joasă densitate. Este utilizat în special pentru diferite ambalaje, pungi (sacoşe), pungi pentru ambalarea alimentelor, flacoane comprimate (pentru miere, pentru muştar), caserole, tăvi pentru alimente incolore, transparente.

De reținut că pungile fabricate din polietilenă de joasa densitate (LDPE) nu foșnesc, spre deosebire de cele fabricate din polietilenă de înaltă densitate (HDPE), care foșnesc la atingere.

5. PP – Polipropilenă. Însemnul plasticului de tip PP îl găsiți inscripţionat pe flacoane, dopuri pentru flacoane, cutii pentru margarină, cutii pentru smântână, navete pentru sticle, găleţi, lighene, tubulatură pentru apă. Se degradează prin expunere directă la lumină solară, UV.

6. PS – Polistiren. Unul dinte cele mai folosite plasticuri. Expandat, extrudat sau spuma. O largă paletă de întrebuinţare: pahare, ambalaje pentru alimente (iaurt, smântână), caserole pentru alimente, izolator termic. Este greu de reciclat, are o valoare scăzută şi nu este acceptat în majoritatea centrelor de reciclare.

Derivate ale polistirenului. OPS – (oriented polystyrene) HIPS – (high impact polystyrene) XPS – (extruded polystyrene) EPS – (expanded polystyrene)

7. ALTELE – altele (policarbonat, ABS). Orice alt tip de plastic care nu a fost menţionat. Poate fi un amestec de oricare; toate cele de mai sus sau un material plastic care nu este uşor reciclabil. De evitat dacă este posibil. Utilizare: o largă paletă de produse, de la CD-uri, DVD-uri până la echipament de laborator, industria auto, carcase pentru produsele electronice și electrocasnice etc.

↑ Sus

---

Câteva motive de ținut minte pentru care merită să reciclați sticla

– Reciclând o singură sticlă se economisește suficientă energie pentru a aprinde un bec de 15 watti timp de 24 de ore.
– Producătorii de sticlă beneficiază de reciclare în mai multe moduri: sticla reciclată reduce emisiile și consumul de materii prime, extinde durata de viață a echipamentelor din fabrică, cum ar fi cuptoarele, și economisește energie.
– Pentru fiecare tonă de sticlă reciclată, se evită emiterea în atmosferă a 315 kg de dioxid de carbon, gaz cu efect de seră.
– O creștere relativă cu 10 % a masei de sticlă reciclată reduce emisiile de particule cu 8%, emisiile de oxid de azot cu 4% și emisiile de oxizi de sulf cu ​​10%.
– Reciclarea a 1.000 de tone de sticlă creează ușor peste 8 locuri de muncă.
– La groapa de gunoi, unei sticle îi sunt necesari aproximativ un milion de ani pentru a se degrada.

Evitați producerea deșeurilor de stcilă, reducând consumul

– Reutilizați sticlele și borcanele sau returnați-le magazinului de la care le-ați cumpărat, dacă există un astfel de program.

Bune practici în reciclarea sticlei

– Sticla este separată în 3 culori: verde, maro și transparentă. Toate culorile sunt reciclabile.
– Sticla folosită pentru ferestre, oglinzi, geam armat și pahare este adesea tratată cu chimicale, astfel încât toate aceste tipuri de sticlă au punte de topire diferite. Asta înseamnă ca aceste tipuri de sticlă au cerințe speciale și e bine să întrebați reciclatorul local dacă permite colectarea lor în același recipient sau e nevoie să căutați alternative.
– Spălați sticlele și borcanele înainte de reciclare și eliminați capacele.
– Evitați spargerea sticlelor. Sticla spartă poate fi dureroasă atat pentru voi cât și pentru muncitori în procesul de reciclare.
– Nu puteți recicla în containerul pentru sticlă: geamuri, becuri, veselă de sticlă sau de la echipamente electrice. Eliminați aceste deșeuri separat.

Alegeți produsele ambalate în recipiente de sticlă în defavoarea celor de plastic

– Sticla este unul dintre puținele materiale care pot fi reciclate la infinit, fără a-și pierde din calitate.
– Fabricarea sticlei este un proces închis, fără produse secundare toxice.
– Realizată din ingrediente primare netoxice – siliciu, nisip, sodă calcinată, calcar și până la 70% sticlă reciclată – sticla este singurul tip de ambalaj certificat de organisme internaționale ca fiind sigur “în general sigur pentru sănătate”.
– Sticla este un material neporos și impermeabil, astfel încât nu există interacțiuni între sticlă și băuturi sau alimente, care să le afecteze aroma.
– Sticla are o rată de interacțiune chimică aproape de zero, ceea ce face ca produsele ambalate să-și păstreze aroma și gustul.
– Sticla poate fi realizată în așa fel încât să absoarbă lumina ultravioletă daunatoare, asigurând puritatea produsului și gustul. De fapt, alimentele ambalate în recipiente de sticlă au o perioadă de valabilitate mai mare decât daca ar fi ambalate în orice alt material.
– Sticla nu se deteriorează, nu corodează, nu se pătează și nu se decolorează, astfel încât produsele din interiorul unui recipient de sticlă rămân la fel de proaspete ca atunci când au fost îmbuteliate.
– Ambalaje din sticlă pot face față ambalării în vid și etanșării la presiune înaltă, protejând împotriva umezelii și oxigenării conținutului. Acest lucru protejează alimentele și bauturile de alterare și bacterii.

↑ Sus

---

– Zăcămintele de metale feroase sunt resurse neregenerabile, care se vor epuiza exploatate în ritmul actual.
– Minereul de fier este comun și se găsește din abundență, dar este de obicei combinat cu oxigen sau alte elemente, cum ar fi sulful sau carbonul. Cantități mari de energie sunt necesare pentru a produce fierul brut din minereu.
– Peste 11 milioane de tone de fier și oțel sunt produse în fiecare an. Din acest total, 70 la sută este recuperat. Din cantitatea rămasă, două treimi ajung în gropile de gunoi. Fiecare tonă de oțel reciclat poate salva 1,5 tone de minereu de fier , 0,5 tone de cărbune, 40% din apa folosită în producție, 75% din energia necesară pentru a produce oțel din materia primă, 1,28 tone de deșeuri solide, reducerea emisiilor în atmosferă cu 86% și reducerea poluării apei cu 76%.
– Metale neferoase, cum ar fi cupru, aluminiu, alama, inox și bronz valorează mai mult la centrele de colectare. Metalele feroase, ca oțelul sau fierul, nu sunt la fel de valoroase, dar sunt deopotrivă acceptate de centrele de colectare și reciclate.

Bune practici în reciclarea fierului vechi

– Orice obiect făcut din metal este reciclabil. Puteți recicla frigidere, mașini de spălat, mașini de tuns iarba, motoare, garduri, conducte, sârmă, precum și orice alte articole realizate din materiale metalice. Nu există nici un motiv pentru a arunca obiecte metalice la groapa de gunoi.
– Metalul este de obicei colectat selectiv în două grupe: metale neferoase (aluminiu, cupru, zinc etc.) și metale feroase (oțel/inox/fier). Puteți testa deșeurile metalice ca să vedeți din ce categorie fac parte prin utilizarea unui magnet. Metalele neferoase nu sunt magnetice, deci nu se va lipi magntul de ele, în timp ce metalele feroase sunt magnetice.
– Pe unele obiecte poate exista un simbol ca ALU (pentru aluminiu) pentru a indica metalul din care este fabricat. Cutiile de băuturi sunt de obicei realizate din aluminiu. Puteți folosi culoarea, textura și alte ajutoare vizuale pentru a afla exact cu ce tip de metale aveți de a face.
– Se pot recicla la fier vechi, deci în grupa metalelor feroase, capace de borcane, cutii de vopsele sau de lacuri goale și alte obiecte din metal de care se lipește magnetul.
– Folia de plastic metalizat, cum ar fi ambalajul de ciocolată, nu poate fi reciclată.
– Nu se pun în containerel de colectare selectivă cutiile de conserve cu multe resturi de conţinut sau cutiile de vopsele conţinând vopsea.
– Asigurați-vă că recipientele sunt curate înainte de reciclare.

↑ Sus

---

– Producerea aluminiului din minereu necesită cantități mari de energie. Procesul de extragere a aluminiului din alumină, care este minereul brut, este destul de complex. Reciclarea aluminiului foloseste doar 5% din energia nesesară pentru producerea de metal nou, din minereu, și 5% din emisiile de dioxid de carbon.
– Reciclarea unei conserve de aluminiu economisește suficientă energie pentru a ține pornit un televizor timp de trei ore.
– Reciclarea unui kilogram de aluminiu economisește până la 6 kg de bauxită, 4 kg de produse chimice și 14 kWh de energie electrică.
– În afară de aluminiu, mai sunt și alte metale neferoase care pot fi reciclate: cupru, nichel, zinc (sau alama, în aliaj cu cuprul), plumb, aur, argint. Deoarece aceste metale sunt destul de scumpe, doar o cantitate mică este în circulație. Din păcate, recuperarea acestor metale este uneori ignorată, mai ales atunci când sunt utilizate în gospodării.

Bune practici în reciclarea aluminiului, cuprului și altor metale neferoase

– Metalul este de obicei colectat selectiv în două grupe: metale neferoase (aluminiu, cupru, zinc etc.) și metale feroase (oțel/inox/fier). Puteți testa deșeurile metalice ca să vedeți din ce categorie fac parte prin utilizarea unui magnet. Metalele neferoase nu sunt magnetice, deci nu se va lipi magntul de ele, în timp ce metalele feroase sunt magnetice.
– Pe unele obiecte poate exista un simbol ca ALU (pentru aluminiu) pentru a indica metalul din care este fabricat. Cutiile de băuturi sunt de obicei realizate din aluminiu. Puteți folosi culoarea, textura și alte ajutoare vizuale pentru a afla exact cu ce tip de metale aveți de a face.
– Se pot recicla în recipientul pentru aluminu doze pentru bere sau pentru băuturi răcoritoare şi sucuri, tuburi de spray pentru deodorante sau pentru cosmetice, folie de aluminiu.
– Se pot recicla la fier vechi, deci în grupa metalelor feroase, capace de borcane, cutii de vopsele sau de lacuri goale și alte obiecte din metal de care se lipește magnetul.
– Tuburile de spray-uri trebuie sa fie complet goale înainte de reciclare, nu se găuresc și nu se aplatizează.
– Folia de plastic metalizat, cum ar fi ambalajul de ciocolată, nu poate fi reciclată.
– Nu se pun în containerle de colectare selectivă cutiile de conserve cu multe resturi de conţinut sau cutiile de vopsele conţinând vopsea.
– Asigurați-vă că recipientele sunt curate înainte de reciclare.

Reciclarea aluminiului

– Aluminiu este adesea vopsit cu vopsea albă, în mod natural are o culoare albicioasă, argintie și poate fi îndoit ușor dacă este subțire.
– Cutiile de aluminiu nu sunt singurele obiecte din aluminiu pe care le puteți recicla. Aluminiul se mai foloseste adesea la jgheaburi, ramele ferestrelor, ușietc.
– Pentru a primi cea mai mare valoare posibilă, toate obiectele din oțel sau componentele străine trebuie să fie eliminate din aluminiu. Scoateți șuruburile, nituri și orice alt material care atrage un magnet. Cele mai scumpe deșeuri din aluminiu sunt cele nevopsite și nepătate. Diferite aliaje de aluminiu au valori diferite. De exemplu, roțile auto din aluminiu și ramele din aluminiu ale ferestrelor garantează un preț mai mare decât pentru aluminiul turnat.

Reciclarea cuprului

– Cuprul are culoare roșiatică dacă este în stare bună, iar dacă este un pic învechit poate avea o culoare mai închisa maro, cu unele zone ruginite verzi.
– Cuprul este unul dintre metalele cele mai valoroase, colectarea și reciclarea lui vă poate aduce ceva bani în plus.
– Pentru a primi cea mai mare valoare posibilă, cuprul trebuie, de asemenea, sa nu fie excesiv plumbuit, cositorit sau sudat. sa nu conțină componente din alamă sau bronz, conținut excesiv de ulei, fier și alte obiecte nemetalice.

Reciclarea alamei

Alama este un aliaj de cupru și zinc în diverse proporții, gălbui, cu ceva nuanță de roșu și este un metal foarte greu. Se folosește adesea la confecționarea cheilor, mânerele ușilor, corpuri de iluminat și corpuri de baie.

↑ Sus

---

– Deșeurile electrice, electronice și electrocasnice includ: mașini de spălat rufe, mașini de spălat vase, frigidere, lăzi frigorifice, aparate de aer condiționat, cuptoare, plite electrice, televizoare, calculatoare, telefoane, ceasuri, CD/DVD/playere, casete și console de jocuri, ceainice, prăjitoare de pâine, mixere și blendere, cuptoare cu microunde, uscătoare de păr, periuțe de dinți electrice și aparate de ras, mașini de tuns iarba, trimmere și suflante de frunze. tocătoare, lămpi, lanterne, aspiratoare, telefoane fixe, telefoane mobile, aparate de radio, televizoare, imprimante, camere video etc.
– Aparatele electrice sunt fabricate dintr-o gamă largă de materiale, inclusiv metale prețioase (cum ar fi aurul și platina), metale grele toxice, circuite integrate metalice, materiale plastice mixte, materiale ignifuge și sticlă. Metalele grele – plumb, cadmiu, mercur și arsenic – precum și materialele ignifuge, pot cauza contaminarea mediului prin scurgerile care au loc de la gropile de gunoi în surele de apă. Prin reciclare, aceast tip de contaminare poate fi evitat și resursele utile pot fi conservate, deoarece până la 95% din materiale pot fi recuperate pentru reutilizare.
– Acestea includ compuși halogenați, cum ar fi PCB (bifenili policlorurați) în condensatori și transformatoare, PVC (policlorura de vinil), în izolația cablurilor, litiu în baterii, cadmiului în cartușe de toner și cerneală tipografică sau seleniu în fotocopiatoare.
– Un tub catodic al unui televizor polueaza 50 de metri patrati de sol timp de 30 de ani;
– Sistemul electronic al ceasului desteptator contine mercur;
– Frigiderele contin cloro-fluoro-carbon;
– Telefoanele celulare, calculatoarele contin metale grele si metale rare;
– Daca ar fi incinerate, deseurile de echipamente electrice si electronice ar elibera anual o cantitate de 36 tone de mercur si 16 tone de cadmiu.
– Reciclarea deșeurilor electrice, electronice și electrocasnice a devenit obligatorie în unele țări pentru a le menține în afara fluxului de deșeuri. Ca țară membră a Uniunii Europene, România are obligația asumată de a colecta și recicla, anual, 80 000 de tone deșeuri de echipamente electrice și electronice – DEEE (4 kg de DEEE pe locuitor).

Evitați producerea deșeurilor electrice, electronice și electrocasnice (DEEE)

– Cea mai mare parte a echipamentelor electrice pot fi refolosite sau pot fi valorificate pe bucăți. În cazul în care echipamentul electric este încă în stare de funcționare, se poate vinde la mâna a doua sau se poate dona.
– Încercați întotdeauna să reparați un produs înainte de a-l arunca, alte persoane i-ar putea găsi o utilizare.
– Încercați să cumpărați produse care au o durată de viață lungă.

Bune practici în reciclarea deșeurilor electrice, electronice și electrocasnice (DEEE)

– Atunci când achiziționați un nou echipament electric, întrebați dacă retailerul primește înapoi, spre reciclare, produsele vechi, rupte sau deteriorate, în schimbul uni cupon de reducere pentru aparatură nouă.
– Unele administrații locale organizează acțiuni dedicate colectării de DEEE la centre de reciclare a deșeurilor anuțate în presa locală sau chiar pot fi chemați să le ridice din fața casei.

Unde reciclăm.

– Începând cu anul 2007, au fost organizate acțiunile de colectare în “Campania națională de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice” cunoscută și sub numele de Marea Debarasare, inițiată de Ministerul Mediului.
– Cea mai mare fabrică de reciclare a echipamentelor IT și electrocasnice din România este deținută de compania GreenWEEE și se află la Frasinu, lângă Buzău. Fabrica are o capacitate de reciclare de 50.000 de tone de deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE) pe an.

↑ Sus

---

Becurile incandescente

– Timp de mulți ani, becurile incandescente au fost cele mai utilizate. Sunt realizate cu ajutorul unui filament subțire de metal, care este luminat de electricitate. Becurile sunt umplute de obicei cu vid sau un gaz inert. Au o constucție simplă, dar sunt foarte ineficiente din punct de vedere energetic. Cea mai mare parte a energiei consumate de aceste becuri este transformată în caldură și doar o mică parte în lumină.
– La 1 ianuarie 2013, Comisia Europeană a interzis producerea și comercializarea ultimelor becuri cu incandescență, urmând ca și cele fluorescente să fie înterzise în următorii ani în favoarea becurilor cu LED-uri.
– Odată cu înlocuirea becurilor tradiţionale, Comisia Europeană estimează că fiecare cămin va economisi în medie 50 de euro pe an.

Becurile fluorescente

– În general, becurile fluorescente sunt de patru-cinci ori mai eficiente decât becurile incandescente. În consecință, se ard mai puțini combustibili fosili în centralele electrice pentru a genera electricitate, reducând astfel emisiile, inclusiv mercur, dioxid de carbon și alți poluanți care contribuie la schimbările climatice.
– Becurile fluorescente reduc cantitatea de deșeuri solide deoarece au o durată de viață mai mare decât becurile incandescente și nu necesită înlocuirea frecventă.
– Becurile fluorescente conțin mici cantități de mercur care pot fi eliberate în mediul înconjurător atunci când acestea se sparg sau în cazul în care sunt aruncate împreună cu gunoiul menajer. Cu toate acestea, utilizarea becurilor fluorescente ajută la reducerea emisiilor totale de mercur din cauza economiilor de energie semnificative.
– Mercurul se gaseste in multe roci, în inclusiv cărbune. Când cărbunele este ars la o centrală electrică pentru a produce electricitate, eliberează mercur în mediul înconjurător. O centrală electrică pe cărbune emite 10 micrograme de mercur pentru a alimenta un bec incandescent timp de cinci ani, în comparație cu 2,4 mg de mercur pentru a alimenta un bec fluorescent în aceeași perioadă de timp. Arderea deșeurilor este, de asemenea, o sursă de poluare cu mercur.
– Cel mai bun mod de a preveni eliberarea mercurului din becurile fluorescente este să nu le aruncăm împreună cu deșeurile menajere. Reciclarea lor permite captarea si refolosirea mercurului.
– Dacă un bec fluorescent s-a spart în mod accidental, deschideți o fereastră și părăsiți încăperea timp de cel puțin 15 minute. Dacă aveți un ventilator, puneți-l în dreptul ferestrei pentru a scoate vaporii de mercur din cameră.
– În medie, un bec fluorescent conține aproximativ patru miligrame de mercur captate în tubul de sticlă. Prin comparație, termometrele mai vechi conțin aproximativ 500 de miligrame de mercur.

Becurile cu LED-uri

– Becurile cu LED-uri sunt cele mai noi pe piață, dar și cele mai avantajoase. Nu au filament, consumă foarte puțină energie și au o durată de viață mult mai mare decât a becurilor incandescente sau a becurilor fluorescente. Nu produc atât de multă căldură ca un bec incandescent și, spre deosebire becurile fluorescente, nu folosesc substanțe chimice periculoase.
– Becurile cu LED-uri sunt incredibil de eficiente energetic – 95 % din energia pe care o folosesc este transpusă în lumină.
– Deși nu conțin substanțe chimice periculoase, becurile cu LED-uri, conțin materiale reciclabile care impun reciclarea lor în mod corespunzător.

Alte sfaturi utile

– Aveți grijă ca becurile pe care le utilizați să aibă o durată de viață cât mai lungă. Stingeți luminile atunci când ieșiți din cameră. E simplu, iar economiile făcute sunt remarcabile.
– Nu fiți tentatți să reciclați becurile vechi împreună cu sticlele și borcanele. Acestea sunt realizate dintr-un alt tip de sticlă și conțin, de asemenea, piese metalice.

↑ Sus

---

– Majoritatea textilelor de uz casnic și articolelor de îmbrăcăminte pot fi reciclate, indiferent de calitate și gradul de uzură.
– Hainele sunt de obicei reciclate prin donarea lor direct persoanelor care au nevoie de ele sau asociațiilor de caritate, care va pot oferi, în unele cazuri, formulare fiscale pentru deduceri. Există, de asemenea, programe prin care le puteți da înapoi magazinelor de unde au fost cumărate, în schimbul unui voucher de cumpărături.
– Clienții care cumpară haine la mâna a doua beneficiază, de asemenea, de reduceri substanțiale de prețuri, în comparație cu prețul hainelor noi. Îmbrăcămintea reciclată creează locuri de muncă la organizatiile de caritate, magazine de îmbrăcăminte la mâna a doua și în întreprinderile care reutilizează materialul pentru a face produse noi.
– Textilele, chiar și fibrele naturale biodegradabile, nu se degradeaza ușor în gropiile de gunoi din cauza lipsei de luminii soarelui și oxigenului, iar incinerarea contribuie la poluarea aerului.
– Reciclarea hainelor reduce nevoia de spațiu de depozitare a deșeurilor la gropile de gunoi. Textile ridică probleme deosebite gropilor de gunoi deoarece fibrele sintetice nu se descompun, în timp ce hainele din lână se descompun și produc metan, care este un gaz cu puternic efect de seră.
– Depozitele de deșeuri reprezintă o amenințare pentru aprovizionarea populației cu apă. De fiecare dată când plouă, apa se scurge prin gunoi și preia produse chimice și materiale periculoase din tot ceea ce este în depozitul de deșeuri. Această apă include substanțele chimice utilizate în haine și produse textile, cum ar fi vopsele și înălbitori. Apa se colectează în partea de jos a depozitului de deșeuri, de multe ori în cantități mari și poate fi de până la 200 de ori mai toxică decât apa din canalizare.
– Prin reutilizarea fibrelor și textilelor nu mai sunt consumate materii prime noi (cum ar fi bumbacul, lâna, fibre sintetice) În acest fel, se evită consumul de energie și poluarea provocată pe durata proceselor de fabricare, cum af fi vopsirea, spălarea și curațarea.
– 70 % din populația lumii folosește haine la mâna a doua. Reciclarea hainelor nedorite oferă altor persoanelor defavorizate social îmbrăcăminte la prețuri accesibile.
– Din ce în ce mai mulți producători de haine aleg să ofere haine realizate din fibre reciclate în oferta lor.
– Puteți contribui, de asemenea, la reducerea deșeurilor textile prin restilizarea hainelor prin diverse modificări, prin schimbarea hainelor cu prietenii sau învestind mai mult în calitate decât în cantitate atunci când cumpărați haine noi.
– Reciclarea hainelor reduce cantitatea de pesticide utilizată în cultivarea bumbacului, reduce cantitatea de petrol în cazul textilelor realizate din fibre sintetice, reduce cantitatea de apă necesară pentru vopsirea țesăturilor, se folosesc mai puține substanțe poluante în procesul de producție, mai puține gaze cu efect de seră și compuși organici volatili eliberați în apă și aer în timpul procesului de fabricație.
– Hainele din bumbac, atunci când nu mai pot fi donate pentru a fi reutiliate, ajung să fie mărunțite și reduse la nivelul de fibre, ca și hârtia, din care se fac produse noi, cum ar fi covoare, izolații sau umplutură pentru scaunele de la mașină.
– Poliesterul reciclat este un material deosebit de interesant, deoarece, spre deosebire de bumbac, fibrele lui anorganice nu se degradeaza repede. Acest lucru înseamnă că, în timp ce hainele uzate din bumbac nu mai pot fi transformate în alte haine noi, hainele din poliester pot fi reciclate pentru a produse noi piese de îmbrăcăminte.
– Este nevoie de 800 de litri de apă pentru a produce un singur tricou.
– Producția unei tone de haine consumă de 10 ori mai multă energie decât producerea unei tone de oțel sau de sticlă.
– 24 % din pesticidele utilizate în lume sunt folosite în producția de bumbac.
– Pentru fiecare tonă de haine refolosite, în loc să fie aruncate la gunoi, emisiile nocive de dioxid de carbon sunt reduse cu 3,6 tone.

↑ Sus

---

– Există o gamă largă de tipuri de baterii, multe dintre care conțin metale toxice, cum ar fi cadmiu, mercur și plumb. Altele contin materiale valoroase, cum ar fi magneziu și zinc. Bateriile reîncărcabile uzate sunt o sursă de deșeuri periculoase și nu ar trebui să fie aruncate la coșul de gunoi. Aceasta includ bateriile auto,baterii de laptop-uri, telefoane mobile, scule electrice și aparate foto.
– Obiectivul principal al recilării bateriilor este de a preveni substanțele periculoase să ajungă în gropile de gunoi. Bateriile cu plumb-acid și nichel-cadmiu sunt principala țintă, dar, deși bateriile cu litiu-ion sunt mai puțin nocive, scopul este de a include toate bateriile în programele de reciclare.
– În depozitele de deșeuri, există pericolul ca metalele grele prezente în baterii să se infiltreze lent în sol, în apele subterane sau de suprafață. Bateriile uscate contribuie cu aproximativ 88% din conținutul total de mercur în fluxul de deșeuri municipale solide și 50% din cadmiu. Când sunt arse, unele metale grele, cum ar fi mercurul, se poate vaporiza și poate fi eliberat în aer, iar cadmiul și plumbul pot ajunge în cenușă.
– Încercați să reduceți la minimum utilizarea bateriilor prin conectarea aparatelor la rețeaua de curent, acolo unde este posibil. Folosirea bateriilor reîncărcabile reprezintă o modalitate importantă de a reduce cantitatea de deșeuri de acest tip. Acest tip de baterii pot fi reîncărcate chiar până la 1000 de ori.
– Încercați să cumpărați aparate care utilizează energie regenerabilă – un radio alimentat cu energie eoliana, lumini alimentate de dinam la bicicleta, calculator solar etc.

Bateriile cu Plumb: Bateriile cu plumb au avut încă de la introducerea lor succes la reciclare și astăzi mai mult de 97 la suta din aceste baterii sunt reciclate. Industria auto are meritul de a fi organizat centre de reciclare devreme. 70% din greutatea bateriei este de plumb reutilizabil.

Bateriile Nichel-Cadmiu: Să ne uităm ce se întâmplă când bateriile NiCd sunt aruncate în mod neglijent la gropile de gunoi. Cilindrul metalic al bateriei începe să ruginească, iar cadmiul se dizolvă treptat, înfiltrându-se in sursele de apă. Odată ce a început o astfel de contaminare, autoritățile au putine optiuni pentru a opri dezastrul. Oceanele prezintă deja urme de cadmiu (împreună cu aspirina, penicilina și antidepresive), dar oamenii de stiință nu sunt siguri de originea lor. Regulile stricte de reciclare vor duce la un mediu mai curat pentru generațiile viitoare. Europa a interzis bateriile NiCd în produsele de larg consum, deoarece există un înlocuitor adecvat, bateria NiMH.

Bateriile Nickel-Metal Hibrid: Bateriile NiMH conțin nichel și electrolit, care sunt considerate semitoxice. În cazul în care nici un serviciu de colectare a bateriilor este disponibil în zonă, bateriile NiMH pot fi aruncate cu alte deșeuri menajere. Totuși, o variantă mai bună este să cautați un centru de colectare pentru baterii într-un alt cartier sau localitate după ce ați acumulat mai multe baterii.

Bateriile cu Litiu metalic: Bateriile care conțin litiu metalic reacționează violent în contact cu umezeala. Bateriile cu litiu trebuie să fie eliminate în mod corespunzător. Dacă aruncați baterii cu litiu la groapa de gunoi care încă mai sunt încărcate electric, utilaje care trec peste deșeuri le-ar putea zdrobi, iar litiul expus ar putea provoca un incendiu. Incendiile de deșeuri sunt dificil de stings și pot arde ani de zile în subteran. Înainte de reciclare, bateriile se descarcă complet pentru a consuma conținutul de litiu. Bateriile nereîncărcabile cu litiu sunt utilizate în aplicații militare, precum și în ceasuri, aparate auditive și în memoriile de backup. Bateriile Litiu-ion pentru telefoane mobile și laptop-uri nu conțin litiu metalic.

Reciclarea bateriilor consuma multă energie. Rapoartele arată că este nevoie de 6 până la 10 ori mai multă energie pentru a recupera metalele de la unele baterii reciclate decât pentru a le produce prin alte mijloace, inclusiv minerit. Excepția de la regulă o fac bateriile cu plumb, datorită conținutului mare de plumb și, probabil, bateriile NiMH pentru recuperarea nichelului. În cele mai multe cazuri, producatorii și guvernele trebuie să ofere subvenții pentru a sprijini programele de reciclare a bateriilor.

Estimările sugerează că, până în 2020, automobilele electrice si hibride vor reprezenta mai mult de 7% din piața de transport la nivel mondial. Cu toate acestea, preocupările rămân în ceea ce privește furnizarea de elemente critice necesare pentru bateriile acestor vehicule; există o amenințare în ceea ce privește disponibilitatea de litiu necesar pentru producția de baterii.

În viitor, este de așteptat ca reciclarea bateriilor Li-ion să fie una dintre principalele surse de aprovizionare cu litiu. Spre deosebire de petrol, unde fluctuațiile prețurilor conduc doar la creșterea costurilor de funcționare a mașinii, potențialele fluctuații ale prețului litiului vor avea un impact asupra prețului total de achiziție a mașinii. Prin urmare, reciclarea va fi unul dintre mijloacele de atenuare a amplitudinii eventualelor fluctuații apărute din cauza barierelor geo-politice sau de altă natură.

↑ Sus

---

– În fiecare an, milioane de cartușe de imprimantă și tonere sunt aruncate, ajungând în gropile de gunoi sau în incineratoare. Reciclarea acestor cartușe goale este ușoară, profitabilă și ecologică. Reciclarea lor ajută la reducerea deșeurilor solide, conservă materii prime și energia necesară pentru a produce un nou produs.
– Cele mai multe cartușe pot fi reciclate până la șase ori – acestea sunt recondiționate, reumplute și apoi revândute consumatorilor la un preț mai mic decât cartușele originale noi. Cartușele reciclate pot avea aceeași calitate ca și cartușele noi.
– Cartușele de cerneală sunt construite din produse pe bază de petrol, din plastic, și au nevoie de aproximativ 1.000 de ani pentru a se descompune. Potrivit unor estimări recente, 20-40% dintre cartușele de cerneală sunt reciclate, adică restul de 60-80% ajung în gropile de gunoi. Recuperarea și reutilizarea cartușelor de imprimantă goale eliberează milioane de metri cubi de spațiu în gropile de gunoi și se economisesc bani.
– Reciclarea cartușelor de imprimantă merită, într-adevăr, deoarece cartușele de imprimantă sunt scumpe, dar cele recondiționate pot fi revândute cu doar 10 % din valoarea cartușelor originale.
– Atunci când cartușele de imprimantă se sparg, dacă sunt aruncate la gropile de gunoi, există pericolul de a contamina apele subterane și mediul.
– Mulți producători de cartușe pun la dispoziție diferite programe speciale pentru colectarea cartușelor de imprimanta și tonerelor. Dacă le trimiteți cartușul utilizat, se vor asigura că acesta este reciclat.
– Fiecare cartuș gol primit este evaluat în primul rând pentru recondiționare și în al doilea rând pentru valorificarea materialelor prin reciclare. Un cartuș recondiționabil este dezasamblat și cât mai multe componente sunt refolosite. Cartușele care nu sunt recondiționabile sunt dezasamblate, sortate pe tipuri de materiale și reciclate.

↑ Sus

---

Reciclarea uleiului auto uzat

Uleiul auto poate fi recuperat după utilizare, curățat de impurități, pentru ca apoi să fie utilizat din nou. Reciclarea uleiulului auto conservă o resursă naturală (petrolul) și protjează mediul în același timp.

Uleiul auto ajuns în sol, în sistemul de canalizare sau aruncat la coșul de gunoi (chiar și într-un recipient etanș) poate contamina și polua solul, apele subterane și râurile. În plus, este ilegal. Atunci când duceți uleiul uzat la un centru de colectare, protejați mediul, conservați o resursă valoroasă și sunteți plătit pentru asta. E o combinație câștigătoare!

Uleiul auto uzat poate fi transformat în combustibil pentru încălzirea locuințelor sau poate fi ars în centrale electrice pentru a genera electricitate. Uleiul de motor reciclat mai poate fi folosit în arzătoare industriale sau poate fi re-rafinat în ulei de motor de înalta calitate.

Uleiul auto uzat este insolubil, persistent și poate conține substanțe chimice toxice și metale grele, se degradează greu și se lipește de penele păsărilor.

Din 4 litri de ulei auto uzat se pot produce 2,5 litri de ulei lubrifiant. Pentru a produce aceeași cantitate de ulei lubrifiant, sunt necesari 42 de litri de petrol brut.

Cu 8 litri de ulei auto uzat se poate genera suficientă electricitate pentru a alimenta o gospodărie pentru 24 de ore.

Reciclarea uleiului de gătit

Uleiul de gătit poate fi reciclat în biodiesel. În niciun caz nu trebuie aruncat la gunoi sau în chiuvetă, deoarece este periculos pentru mediu. Cel mai bine este să filtrați eventuale resturi de mâncare și să colectați uleiul de gătit utilizat în recipiente pentru reciclare.

Reutilizarea uleiului de gătit depinde de mai mulți factori, inclusiv de temperatură, timp și scop. Filtrați întotdeauna resturile alimentare, nu amestecați diferite uleiuri și țineți temperatura de gătire sub 190 de grade Celsius pentru a reduce riscul ca uleiul să devină periculos pentru utilizare.

Ca o regulă de bază, grăsimile și proteinele ​​animale de orice fel nu ar trebui să fie compostate deoarece grămezile cu compost nu ajung să devină suficient de calde pentru a descompune grăsimile animale, creând potențial de dezvoltare a mucegaiurilor. Cel mai sigur e să eliminați grăsimile din compost.

Cantități mari de ulei de gătit echivalează adesea cu cantități serioase de combustibil care pot fi create și vândute – un motiv pentru care cele mai multe lanturi de restaurante reciclează și vând uleiul de gătit folosit pe scară industrială.

↑ Sus

---

Anvelopele uzate reprezintă o mare problemă pentru mediul înconjurător. La gropile de gunoi, grămezile mari de anvelope uzate pot lua foc rapid, iar incendiile sunt dificil de stins si poluante. Anvelopele reciclate pot deveni produse cu totul noi sau pot fi folosite ca substituenți pentru combustibilii fosili, în condiții controlate.

Există foarte multe idei interesante și creative de refolosire și reciclare a anvelopelor vechi pentru articole de uz casnic, decorațiuni de grădină, jucării pentru copii la locuriile de joacă și chiar mobilier.

Cauciucurile vechi pot fi folosite ca ghivece pentru plante decorative și flori. Anvelopele pot fi folosite ca un pat ridicat pentru o mică grădină. Unii oameni cultivă legume și ierburi comestibile în anvelope vechi, dar consumul acestor legume nu este recomandat pentru sănătate deoarece anvelopele poluează solul cu metale grele toxice.

Anvelopele auto uzate mai sunt folosite și în construcții, la drumuri, pentru covorașe de cauciuc, piste și locuri de joacă. Reșaparea anvelopelor uzate este, de asemenea, o opțiune de reciclare.

Anvelopele uzate nu sunt dorite la gropile de gunoi datorită volumului mare, care consumă repede spațiu valoros. Anvelopele pot capta gaz metan provenit din descompunerea deșeurilor menajere, care le determină să devină plutitoare și să iasă ca niște bule la suprafață. Acest efect de “barbotare” poate deteriora garniturile gropii de gunoi, instalate pentru a ajuta la menținerea substanțelor poluante departe de apele subterane și supraterane.

Anvelopele tocate sunt acum folosite în gropile de gunoi, înlocuind alte materiale de constructii, pentru ramblee ușoare în sistemele de evacuare a gazului, sisteme de colectare a levigatului și garnituri. Anvelopele tocate pot fi, de asemenea, utilizate pentru acoperi gropile de gunoi. Reprezintă un material mult mai eficient din punct de vedere al costurilor deoarece anvelopele pot fi tocate pe locul gropii de gunoi, fără să necesite transport special.

Un risc suplimentar pentru sănătate, creat de grămezile de cauciucuri, este că acestea creeaza un habitat umed pentru paraziți și un mediu propice pentru țânțari, care pot transporta boli. Pentru a reduce deșeurile de anvelope, achiziționați pneuri de bună calitate, cu viață lungă de rulare; verificați presiunea în roți astfel încât să nu conduceți cu ele desumflate sau prea umflate; rotiți anvelopele la fiecare 1000 de kilometri și asigurați-vă că sunt echilibrate atunci când le rotiți.

↑ Sus

---

Mobila este adesea renovată și refolosită, dar există și reciclatori care demontează mobilierul vechi pentru a-i găsi o viață nouă sub forma altor produse sau combustibil.

Reciclarea mobilierului protejează mediul înconjurător prin reducerea cererii pentru lemn, metale și materiale plastice, evitând aruncarea unor cantități mari de deșeuri la gropile de gunoi și reducând emisiile de carbon asociate cu fabricarea mobilei.

Reutilizarea: Dacă mobilierul este în stare buna, atunci îl puteți vinde la mâna a doua sau îl puteți dona asociațiilor de caritate pentru reutilizare. Mobilierul reciclat poate fi mult mai ieftin decât mobilierul nou.

Renovarea: Mobilierul care nu poate fi reutilizat fără a fi reparat este renovat. Acest lucru poate însemna curațarea mobilierului, repararea defectelor, înlocuirea porțiunilor uzate și vopsirea lui înainte de vanzare. Ca să aveți succes în renovarea mobilei, trebuie să învățați mai întâi cum să curățați și să lăcuiți lemnul.

Reciclarea: Mobila care nu mai e potrivită pentru reutilizare este demontată, separată pe piese în funcție de material, cum ar fi metale, materiale plastice, țesături și lemn, iar apoi prelucrate. De obicei nu e nevoie să demontați mobilierul înainte de reciclare, cu toate acestea, firmele de colectare vă pot solicita să eliminați ușile sau să le blocați, la fel și sertarele sau bucățile de sticlă, pentru a preveni leziunile.

Reciclarea paletilor vechi sau deteriorați previne aglomerarea gropilor de gunoi și reduce necesitatea de a taia copaci pentru a face noi paleți.

Lemnul reciclat mai provine și de la clădirile vechi, poduri și cheiuri, în cazul în care este atent demontat și pus deoparte de demolatori. În același timp, orice piatră de construcție este pusă deoparte pentru reutilizare. Demolatorii vând apoi lemnul către alte persoane, care se ocupă de recuperarea lemnului, mai întâi prin scanarea manuală cu un detector de metale, pentru a detecta și scoate cuiele, apoi acesta este refasonat.

Lemnul reciclat are avantajul unui conținut de umiditate mai mic (adică aproximativ 20 %) în comparație cu lemnul nou (aproximativ 60% la 70 %). Acest lucru înseamnă că, pentru aceeași greutate de lemn achiziționat, plătiți mai puțină umezeală atunci când vine vorba de lemn reciclat. Conținutul de umiditate mai mic înseamnă, de asemenea, durabilitate mai mare.

↑ Sus

---

Deșeurile de constructii sunt generate de activitățile de construcție și demolări, fiind compuse din betoane, dale, cărămizi, țigle, gips carton, asfalt, materiale plastice, metale, lemn, pietre etc. Aceste deșeuri de construcție sunt cel mai adesea inerte și nebiodegradabile, grele, voluminoase și suprasolicită gropile de gunoi.

Reciclarea și reutilizarea materialelor recuperate în urma demolării clădirilor vechi aduce beneficii – creează mai puține deșeuri, reduce costurile de construcție și reduce utilizarea resurselor primare (mai mult de 50% din toate materialele extrase din pământ sunt în prezent transformate în materiale de construcții). Schimbând modul în care ne gândim la aceste materiale vom crea un viitor mai durabil.

Neglijarea materialelor care pot fi recuperate in urma demolarilor ar fi o pierdere majoră de materii prime utilizabile. O directiva UE de gestionare a deșeurilor prevede ca până în 2020, cel puțin 70% din deșeurile de construcții să fie reciclate și refolosite. O țintă ambițioasă. Obligația de a pune în practică o reciclare mai consistentă a deșeurilor din construcții în instalații de prelucrare speciale (pentru moloz, deșeuri din construcții neminerale, materiale compozite, etc.) este necesară pentru a asigura o producție de materiale de constructii reciclate în conformitate cu țintele europene.

↑ Sus

---

Compostarea este modul naturii de a recicla resturile organice biodegrababile, de exemplu deșeuri alimentare, gunoi de grajd, frunze, iarbă, hârtie, lemn etc. și transformarea lor într-un îngrășământ organic valoros.

Compostarea este un proces biologic natural, efectuată în condiții aerobe controlate (necesita oxigen). În acest proces, diverse microorganisme, inclusiv bacterii și fungi, descompun materia organică în substanțe mai simple. Eficacitatea procesului de compostare depinde de condițiile de mediu prezente în sistemul de compostare, adică oxigen, temperatură, umiditate, materia organică și dimensiunea și activitatea populațiilor microbiene.

Compostând resturile organice acasă accelerați procesul natural de descompunere și de revenire a materiei organice în sol, în loc ca aceasta să se piardă în gropile de gunoi, de unde nu mai poate fi recuperata după contaminare cu substanțe chimice periculoase.
Deșeurile organice, compostabile, alcătuiesc aproape 1/6 din ceea ce aruncă o gospodărie medie la gunoi,așadar compostarea poate juca un rol important în aglomerarea gropilor de gunoi și reducerea producției de levigat și de gaz metan.

Grădinarii folosesc compostul de secole pentru a crește conținutul de materie organică din sol, pentru a îmbunătăți proprietățile fizice ale solului, precum și pentru furnizarea unor substanțe nutritive esențiale creșterii plantelor.

Uniunea Europeană promovează colectarea și recuperarea deșeurilor alimentare menajere. Containere maro pentru compostare vor apărea în majoritatea oraselor.

Există diferite forme de a composta resturile vegetale acasă – puteți face o grămadă de compost undeva în grădnă, mai departe de ferestrele casei, sau puteți construi sau cumpara un container special pentru compost.

Cel mai potrivit moment pentru a începe să compostați este în înprimăvară, vară sau toamnă, deoarece procesul de descompunere incetineste sau se opreste în timpul iernii.

Este util să aveți un recipient mic în bucătărie în care săcolectați deșeurile organice pentru compostare. În acest fel veți reduce numărul de drumuri până la containerul de compost. Veți avea nevoie, de asemenea, o lopată de grădină sau furcă pentru pentru întoarcerea și descarcarea compostului..

Așezați recipientul de compostare pe iarbă sau pământ. Aceasta lucru permite râmelor să intre în grămada de compost pe dedesubt.
Râmele ajută la menținerea circulației aerului prin material. Aerarea este necesara pentru a accelera procesul de descompunere și pentru a evita mirosurile. Pe măsură ce materialul se descompune, pot exista scurgeri și va trebi să le dați posibilitatea să treacă în pământ. Containerele speciale au găuri pentru a permite intrarea râmelor și ar trebui ridicate puțin de la pământ (1-2 cm) pentru a preveni blocarea găurilor și împiedicarea râmelor și oxigenului să intre.

Recipientul sau grămada de compost se pune într-un loc însorit. Recipientele închise la culoare vor absorbi lumina de la soare, fară să usuce materialul din recipient.

Protejați recipientul de ploi puternice: Ploaia poate inunda containerul, împiedicând compostarea. După ce ați ales locația, lucrați puțin solul prin săpare sau desfundare, în scopul de a ajuta drenajul.

Puteți composta:

• Toate resturile de legume și fructe, chiar dacă acestea sunt mucegăite.
• Pâine veche, prajituri, fursecuri, biscuiti, crusta de pizza, fidea – orice e făcut din făină.
• Boabe (fierte sau nefierte) : orez, orz, grâu, etc
• Filtre de cafea cafea, pliculete de ceai
• Condimente vechi
• Alimente învechite
• Coji de ouă (zdrobite bine)
• Știuleți de porumb și tulpini
• Frunze, iarbă verde sau uscată, paie
• Crengi și ramuri
• Rumeguș
• Ziare tocate

Nu puteți composta:

• Carne sau resturi de carne, cum ar fi oasele, grăsimi, cartilaj, piele, etc.
• Pește, solzi sau oase de pește
• Produsele lactate, cum ar fi branza, untul, iaurt, crema de branza, smantana , etc.
• Grăsimea și uleiuri de orice fel
• De ce nu puteți composta aceste deșeuri alimentare?
• Acestea dezechilibreaza structura bogată în nutrienți a altor resturi vegetale și se descompun mult mai greu și la temperaturi mai înalte, la care grămadade compost nu poate ajunge.
• Atrag rozătpoarele și alte animale
• Carnea atrage viermii
• Mirosul ar deveni unul insuportabil

↑ Sus

---

– Deșeurile medicale, cum ar fi scutecele, deșeurile sanitare și consumabilele, ar putea fi infecțioase, deci trebuie să fie eliminate prin metode speciale.
– Fiți foarte atenți atunci când aruncați ace și seringi.
– Întrebați medicul de familie sau citiți instrucțiunile de pe ambalajele produselor medicale pentru a afla mai multe despre modalitatea de eliminare a deșeurilor medicale.
– Contactați Consiliul Local și întrebați despre programele de colectare a deșeurilor medicale.

Colectarea, reciclarea și reutilizarea deșeurilor medicale pot conduce la evitarea riscurilor de mediu, protejarea resurselor naturale și pot oferi beneficii economice.
Reciclarea deșeurilor medicale reduce consumul de materii prime și reduce volumul deșeurilor care trebuie duse la groapa de gunoi. Mai puține deșeuri medicale la groapa de gunoi însemna emisii reduse de gaze cu efect de seră și mai puțini combustibili fosili arși.

↑ Sus

---

Deschide un dulap din bucătărie, atelier sau garaj și citește câteva etichete ale produselor folosite. În cazul în care conțin cuvintele atenție, prudență, pericol sau otravă, ele pot conține materiale care sunt periculoase pentru tine, pentru familia ta și pentru mediul înconjurător dacă nu sunt folosite sau eliminate în mod corespunzător.

Articole de uz casnic deseuri periculoase includ: vopsea pe baza de uleisau latex, spray-uri de vopsea, diluant de vopsea, lacuri, substașe pentru etanșare, spray-uri de gândaci, insecte și rozatoare, îngrășăminte, pesticide, erbicide, spray-uri cu aerosoli, produse de curățenie, termometre cu mercur și termostate, lac de unghii și acetonă, combustibili, azbest, lichid de frână, ulei auto, toner de imprimantă, baterii, solvenți, lipici, ciment, becurile fluorescente, seringi, medicamente, echipamente care conțin substanțe care afectează stratul de ozon, de exemplu, frigidere.

Nu aruncați aceste materiale la gunoi, în canalizare sau pe sol. În schimb, folosiți-le sau duceți-le unul din centrele de colectare pentru materiale și substanșe periculoase.

S-a remarcat o creștere bruscă și dramatică a numărului de substanțe chimicepericuloase, în special produse farmaceutice, în pânzele freatice, râuri, lacuri și oceane.

Folosiți aternative mai puțin toxice la produsele pe care le folosiți.

Produsele care conțin substanțe periculoase nu sunt gunoaie obișnuite. Protejați-vă familia și mediul înconjurător eliminând aceste substanțe din gospodărie în mod corespunzător.

↑ Sus

---

– Prin reciclarea unei tone de hartie, salvati 17 copaci.
– Plasticul ocupă aproximativ 12% din volumul gropilor de gunoi
– Aproximativ 4% din consumul de energie al unei țări este utilizat pentru a produce plastic
– Energia economisită prin reciclarea unei singure sticle de plastic alimentează 6 ore un bec de 60 W
– Reciclând o singură sticlă se economisește suficientă energie pentru a aprinde 24 de ore un bec de 15 W.
– Pentru fiecare tonă de sticlă reciclată, se evită emiterea în atmosferă a 315 kg de dioxid de carbon, gaz cu efect de seră.
– O creștere relativă cu 10 % a masei de sticlă reciclată reduce emisiile de particule cu 8%, emisiile de oxid de azot cu 4% și emisiile de oxizi de sulf cu ​​10%.
– Reciclarea a 1.000 de tone de sticlă creează ușor peste 8 locuri de muncă.
– La groapa de gunoi, unei sticle îi sunt necesari aproximativ un milion de ani pentru a se degrada.
– Peste 11 milioane de tone de fier și oțel sunt produse în fiecare an. Din acest total, 70 la sută este recuperat. Din cantitatea rămasă, două treimi ajung în gropile de gunoi. Fiecare tonă de oțel reciclat poate salva 1,5 tone de minereu de fier , 0,5 tone de cărbune, 40% din apa folosită în producție, 75% din energia necesară pentru a produce oțel din materia primă, 1,28 tone de deșeuri solide, reducerea emisiilor în atmosferă cu 86% și reducerea poluării apei cu 76%.
– Reciclarea aluminiului foloseste doar 5% din energia nesesară pentru producerea de metal nou, din minereu, și 5% din emisiile de dioxid de carbon.
– Reciclarea unei conserve de aluminiu economisește suficientă energie pentru a ține pornit un televizor timp de trei ore.
– Reciclarea unui kilogram de aluminiu economisește până la 6 kg de bauxită, 4 kg de produse chimice și 14 kWh de energie electrică.
– Un tub catodic al unui televizor polueaza 50 de metri patrati de sol timp de 30 de ani;
– 70 % din populația lumii folosește haine la mâna a doua.
– Reciclarea hainelor nedorite oferă altor persoanelor defavorizate social îmbrăcăminte la prețuri accesibile.
– Este nevoie de 800 de litri de apă pentru a produce un singur tricou.
– Producția unei tone de haine consumă de 10 ori mai multă energie decât producerea unei tone de oțel sau de sticlă.
– 24 % din pesticidele utilizate în lume sunt folosite în producția de bumbac.
– Pentru fiecare tonă de haine refolosite, în loc să fie aruncate la gunoi, emisiile nocive de dioxid de carbon sunt reduse cu 3,6 tone.
– Din 4 litri de ulei auto uzat se pot produce 2,5 litri de ulei lubrifiant. Pentru a produce aceeași cantitate de ulei lubrifiant, sunt necesari 42 de litri de petrol brut.
– Cu 8 litri de ulei auto uzat se poate genera suficientă electricitate pentru a alimenta o gospodărie pentru 24 de ore.

In Pacific exista o insula de gunoi mai mare decât Franţa, Germania şi Spania la un loc.

Insula de deşeuri din plastic din Oceanul Pacific este acum mai mare decât Franţa, Germania şi Spania la un loc, respectiv o suprafaţă de 1,6 milioane de kilometri pătraţi si creşte foarte rapid pentru ca influxul de plastic va continua să depăşească cantitatea înlăturată de plastic. Mai rău, „nivelul de poluare cu plastic în straturile adânci de apă şi de pe fundul mării continuă să fie necunoscut.

Conform studiului publicat în jurnalul Scientific Reports, se estimeaza ca insula are 80.000 de tone de plastic si conţine nu mai puţin de 1,8 trilioane de piese. Microplasticul, fragmente mai mici de 5 milimetri, alcătuiesc marea majoritate a obiectelor din GPGP (Great Pacific Garbage Patch). Aceasta poate afecta grav ecosistemele, de la substanţele poluante pe care le poate conţine, la ingerarea bucăţilor de plastic de către diferite specii de animale.

Conform International Organization for Standardization, producţia globală de plastic a atins 322 milioane de tone în 2015. Proiectul Ocean Cleanup susţine că opt milioane de tone de plastic ajung în oceane în fiecare an, acumulându-se în cinci mari grămezi.

În fiecare minut, echivalentul încărcăturii unui camion de gunoi, plin cu plastic, ajunge în Oceanul planetar. Grav este ca, în anii următori, avertizează specialiştii, producţia de plastic va creşte de patru ori la nivel mondial. Dacă actuala tendinţă se menţine, în anul 2050 oceanele lumii vor conţine mai mult plastic decât pește.

Marea Mediterană riscă să devină o mare de plastic

Marea Mediterană se transformă într-o capcană periculoasă din cauza deşeurilor din plastic. Niveluri record de poluare cu microplastice ameninţă speciile marine şi sănătatea umană, avertizează un nou raport WWF. Marea Mediterană reprezintă 1% din apa de pe Terra, dar înregistrează 7% din poluarea globală cu microplastice.

Astăzi, plasticul reprezintă 95% din deşeurile care plutesc în Marea Mediterană şi care acoperă plajele sale. Majoritatea acestor materiale plastice sunt deversate în mare de către Turcia şi Spania, urmate de Italia, Egipt şi Franţa, în timp ce milioanele de turişti care vizitează regiunea sunt responsabili pentru o creştere cu 40% a deşeurilor din plastic in mare, în fiecare vară.

Deşeurile mari din plastic rănesc, sufocă şi ucid adesea animalele marine, inclusiv speciile protejate şi pe cale de dispariţie, cum ar fi ţestoasele de mare şi focile monah.

Se estimează că 18% din populaţiile de ton şi peşte spadă au plastic în stomac, cel mai adesea celofan sau PET. De asemenea, fragmente de plastic au fost găsite şi în stomacul a 90% dintre păsări.

Poluarea cu plastic poate afecta sectoarele economice cheie din Marea Mediterană, în special pescuitul şi turismul. Se estimează că deşeurile marine aduc flotei UE un prejudiciu de  61,7 milioane de euro în fiecare an prin reducerea capturilor de peşte, deteriorarea navelor sau reducerea cererii de fructe de mare, oamenii fiind din ce în ce mai preocupaţi de calitatea peştelui şi a fructelor de mare.

Potrivit raportului, întârzierile şi lacunele din gestionarea deşeurilor din plastic în majoritatea ţărilor mediteraneene sunt printre cauzele principale ale poluării cu plastic. Din cele 27 de milioane de tone de deşeuri de plastic produse în fiecare an în Europa , doar o treime este reciclată; jumătate din toate deşeurile de plastic din Italia, Franţa şi Spania ajung la gunoi.
Materialele plastice reciclate reprezintă în prezent doar 6% din cererea de materiale plastice din Europa.

Greenpeace a anunţat descoperirea unei “supe cu plastic”, care pluteşte în Marea Tireniană. Principalele “ingredinete” sunt – diferite ambalaje de plastic, pungi şi bucăţi de polistiren de la containerele folosite în industria pescuitului.

↑ Sus